Insula Thassos Grecia

“Aici cerul este pretutindeni”, scria odinioară Palamas, pentru a descrie frumuseţea preaiubitei sale Elade.  Şi… cât adevăr purtau cuvintele sale, căci, fără îndoială, apele care înconjoară Grecia sunt albastru-safir, limpezi şi curate ca gândul cel bun. Căzut în contemplare, vizitatorul, de oriunde ar proveni, se simte răsfăţat de viaţă.

 În pofida acestui calm aparent, în Grecia nimic nu e static. De aceea, localnicii se şi salută, când se întâlnesc, cu expresia “Yasas! Ti nea?” (“Bună! Ce e nou?”). Totul se schimbă de la o zi la cealaltă, grecii fiind capabili să se adapteze la mai tot ceea ce este neaşteptat. Aşa se şi explică cum, de la un sezon la altul, şi în pofida crizei economice care i-a lovit din plin, în Grecia apar hoteluri noi de 5 şi chiar 6 stele, în timp ce din ce în ce mai multe proprietăţi sunt dotate cu Wi-fi gratuit, spa-uri moderne, restaurante tematice diverse, unele aspirând chiar la statutul de design sau boutique hotel.

Cel mai bine se percepe schimbarea în insule (Grecia deţine peste 1400 de insule nepopulate şi circa 200 populate), arhipelagul Ciclade deţinând supremaţia în materie de unicitate). Fiecare insuliţă de aici are o personalitate distinctă, distanţele dintre ele fiind relativ mici şi posibil de străbătut cu ferryboatul sau alte ambarcaţiuni.  Cea mai exuberantă, atât în materie de relief, cât şi din perspectiva luxului cu care au fost dotate proprietăţile, este Santorini (oficial denumită Thia). În antichitate, insula a fost cunoscută sub numele de Strongili, şi avea o  formă aproape rotundă, formă rămasă intactă până în anul 1650 i.e.n. când  o explozie vulcanică a scufundat o parte din ea, producând o căldare vulcanică, ce s-a umplut imediat cu apă de mare. 1400 de ani mai târziu, o nouă activitate vulcanică a rupt o parte din insulă, astăzi cunoscută drept insula Thirasia, apo s-a desprins şi insula Palia Kameni. Din păcate, şi aceasta din urma s-a divizat, mai târziu, din ea desprinzându-se insula Nea Kameni. Străzile de astăzi  ale insulei Santorini, au fost  sculptate în căldarea vulcanului, rămăşiţe ale trecutului vulcanic tumultos şi ale civilizaţiei minoice, surprinsă şi îngheţată de erupţie, putând  fi observate la situl Akrotiri. Capitala insulei Santorini, orăşelul Fira, este amplasat pe coasta de vest a căldării vulcanice, la 10 Km de portul Ahinios. Dacă aţi ajuns aici, daţi mai întâi o fugă până la Muzeul Preistoric al Thirei, apoi puteţi face popas pe splendidele plaje cu nisip negru volcanic – Perissa şi Kamari, pentru ca în final să  puteţi savura spumanta viaţă de noapte a oraşului. In nordul insulei trebuie vizitat neapărat satul Oia, extrem de pitoresc şi romantic datorită tavernelor sale cu faţada spre căldarea vulcanică.

 Rămânând în Ciclade, alături de frumoasele şi aglomeratele Mikonos, Paros şi Ios, in tendinţe încep să fie Siros,Tinosşi Sifnos. Prima este o insuliţă cu o viaţă alertă şi cosmopolită, cu plaje spectaculoase, situri arheologice şi peisaje pastorale de o frumuseţe idilică. Pe Siros poate fi ascultată “rembetika”, muzică tradiţională grecească, cu originea înAsia.  Tinos este o insulă micuţă, frecventată adesea de pelerinii dornici să vadă biserica Panagia Evangelistria, unde se află o icoană făcătoare de minuni a Prea Sfintei Fecioare Maria, şi cunoscută încă din antichitate datorită marmurei care se obţinea de aici. Curioşii pot vizita Pirgosul, satul de marmură ce dă unicitate acestei insule. Cea de-a treia insulă, Sifnos este încă verde şi puţin afectată de existenţa omului, deşi pe ea există numeroase sate, iar capitala sa – Apollonia – este cunoscută prin eleganţa edificiilor şi a castrului său medieval.

Una dintre primele insule descoperite de turişti, în Grecia, a fost Hydra, din Golful Saronic, care, aflată extrem de aproape de Atena, permitea deplasări de weekend  şi n-a fost ferită prea mult de efectele turismului de masă. Cu toate acestea, lucrurile s-au schimbat în ultimii ani, traficul masiv fiind deviat către insulele  învecinate – Aegina şi Spetses, astfel încât peisajul rural, dominat de măgăruşi şi capre, şi presărat cu taverne pescăreşti acolo unde nici cu gândul nu gândeşti, a început  să se revigoreze. 

În febra modernizărilor s-a prins de câţiva ani buni şi Creta, cea mai mare insulă a Greciei, despărţită de un spectaculos lanţ muntos, care se întinde de la est către vest. Capitala sa, Iraklio, aflată în apropiere de situl  minoic de la Knossos, cea mai importantă atracţie turistică a zonei, este un oraş ultra modern, având o viaţă urbană bogată, şi un trecut fascinant, imortalizat pe cât posibil în relicvele păstrate în Muzeul de Arheologie.  Dacă aţi ajuns în Creta, faceţi-vă timp pentru a vizita şi fortăreaţa Roca al Mare, construită de veneţieni. Mărturii ale trecerii veneţienilor pe aceste meleaguri veţi găsi şi în Hania, al doilea oraş ca mărime de pe insulă, dar şi în Rethymno, un orăşel pitoresc, ridicat pe o coastă stâncoasă spectaculoasă. 

O insulă care nu şi-a pierdut atractivitatea din antichitate şi până acum, poate şi datorită poziţiei sale geografice din vecinătatea Turciei (Imperiului Otoman), este Rodosul, arhipelagul Dodecanese. Dovezi în acest sens pot fi găsite la Acropolea din Lindos, la ruinele de la Kamiros, dar şi în portul Mandraki. Insula deţine şi astăzi câteva plaje cu nisip fin, cele mai populare fiind cele din golful Lardos, iar cele mai liniştite întinzându-se între Genardi şi Plimmyri.

Un aer italian se simte din ce în ce mai prezent în arhipelagul Ionian, în special în insula Corfu, care este recunoscută pentru vegetaţia sa luxuriantă şi plajele sale încă virgine. Cel mai atractiv punct al insulei îl reprezintă Muntele Pantokrator (906m), unde se poate ajunge din satul Strinila, iar staţiunea sa de top este Paleokastritsa, înălţată în jurul unor golfuleţe pitoreşti. În acelaşi arhipelag se află şi insula Itaca, locul de origine al lui Ulisse, eroul “Odiseei” lui Homer, puţin vizitată datorită plajelor sale înguste, aproape inexistente; dar şi insula Zakynthos, cu plaje superbe şi un port – capitală cu denumire omonimă, fascinant prin arhitectura sa veneţiană extrem de rafinată.

La modă continuă să fie şi arhipelagul Sporades – cu ale sale 11 insule, dintre care cele mai cunoscute sunt Skiathos, Skopelos, Alonnisos şi Skyros. Prima este cea mai explorată, în zonă sosind numeroase chartere cu turişti. Mai puţin cunoscută, Skopelos este considerată pradisul verde al insulelor greceşti, capitala sa, oraşul cu acelaşi nume, fiind construit sub forma unui amfiteatru în jurul unui port natural perfect semi-circlar. Portul datează de câteva secole şi este protejat de lege şi reuşeşte astfel să îşi păstreze farmecul medieval. Odată ajunşi în oraşul Skopelos, merită să vă petreceţi timpul explorându-i labirintul de străzi înguste şi admirând arhitectura veneţiană. Insula este faimoasă pentru numărul de biserici, capele şi mănăstiri pe care le deţine – nu mai puţin de 120 în capitală şi alte 360 răspândite în toată insula. Fiecare este, în felul ei, unică. Faleza este plină de taverne, magazine de suverinuri de calitate, restaurante, baruri şi cafenele. Seara şi pe durata nopţii aceasta este închisă traficului, căci aici este regiunea în care se organizeaz cel mai des petreceri, concerte, discoteci în aer liber, dansuri şi festivaluri locale.

Desigur, Grecia înseamnă mult mai mult decât cele 200 de insule locuite ale sale, şi din nici un circuit în această ţară n-ar trebui să lipsească un popas la Atena. Capitala Greciei nu s-a oprit din modernizare după Olimpiada din 2004, devenind o metropolă sofisticată, cu un design urban rafinat şi o remarcabilă viaţă culturală. Modificări au survenit şi în stilul de viaţă al atenienilor, din ce în ce mai preocupaţi de tendinţe, ceea ce a condus, implicit, la construirea de noi magazine, hoteluri şi restaurante elegante.  Dacă, după toate acestea, vă imaginaţi cumva că modernizarea a scos ciobanii cu caprele şi oile lor de pe drumurile Greciei, vă înşelaţi amarnic. Până şi în Atena  veţi vedea precupeţi etalându-şi branza de casă sau peştele pescuit din apele adânci ale Mării Egee, pentru că…, vorba grecilor, „Etsi einai i zoi” (“Asta este viaţa! Ετσι ειναι η ζωη”)